scriu. sunt. atât.

agăţat la răspântii,
penelul pictorului fugăreşte culorile
aninat de un sunet,
pianul îşi priveşte clapele râzând,
la fiecare atingere a cuvintelor nerostite de interpret.
un vers răzvrătit
bate la poarta sărutului cuvântului,
căutând metaforei ochii de apă şi foc,
lăsând principiile unei moralităţi desuete,
să-şi răsfrângă buzele a dezamăgire,
în oglinda unui timp ce nu aşteaptă plecăciuni...

armăsar rebel al secundelor,
copitele-şi îmbăiază prin iarba amară,
vindecând sufletele artiştilor
prin zâmbetul inimii cititorilor.

blestem sau fericire,
fulgul inconştientei inspiraţii,
aduce iarna mai aproape de soba ecoului sufletului,
împodobindu-i părinteşte bradul,
cu încă un glob...

....................................

nu vreau să fiu scriitor.

vreau să scriu.

sunt.

pur şi simplu.