invitaţie la masă

 






vreau să măsor
distanţele
cu darabana gândului
răsună pe toba metaforelor

le foloseşti şi tu des
poate prea des
şi simbolurile
şi simplele întâmplări

m-ai invitat la masă

farfuriile
sunt pline de versuri
de verbe
răsfăţate la foc molcom
căldură multă
flori de cais
răvăşesc
aromele metaforelor

şi ochii tăi

lumină şi blândeţe
într-o rafinată alcătuire

orice gurmand
aşteaptă asemenea răsfăţ

nările lui se dilată
ochii se micşorează
un singur punct atacă

în pragul ferestrei
de sunete
inima
îmi reinventează trăiri
bate nebuneşte
de câte ori dispari
după cortina
mult prea grea
impusă
transpusă
între liniile infinite

ajung să le îndoi forţat
cu privirea
timpului îi tai capetele
secundelor leneşe

tu...

gura mi se închide

de la tine spre mine
aromele sosesc
şi pleacă neîncetat
în ritmul alb
al pulsului tăcerilor