scârţâit de pantofi

 













mă rostogolesc
printre cuvinte destul de des
iau vieţii moţul înainte de primul pas
crăpăturile cresc între sensuri

infinite alegeri
îşi cască gurile a mirare în ochii mei

şi mă duc

mă tot duc la vale
măsurând miracolul supravieţuirii
printre rădăcini de canale
şi geometrii asurzitoare

mişcările lor antrenează
praful din palmele cerului

de la el pornire
toate scrâşnesc

îmi plăcea să ascult
scârţâitul pantofilor adulţilor
când prindeau nisip umed
pe tălpi

îmi place şi acum

ce nu îmi place
este că am rămas copil
învelit în scârţâitul pantofilor unui adult

faţa mi-a ars-o prostia
propria mea prostie
şi oboseala

am revenit
e curată
număr firele de păr albite

nu le smulg

le învelesc capetele
cu câte-o încercare a trecutului
a prezentului
şi râd
plâng
sau adorm cu ochii deschişi
aşteptând

6aprilie2013