e simplu
caut un cuvânt sferic spre care să plec
las deoparte orice insulă străină
orice filă perfectă
aleg una îngălbenită
şi o bucată de lemn
nervurile lasă chipul grâului să încolţească
inelele devin ovale
şanţul dintre dealuri e neîntrerupt
două jumătăţi şi linia şerpuindă
a fluidului cunoaşterii
îmi place
reconstruiesc sau construiesc altă insulă
în inima coacerii grâului
când soarele alege între apus şi răsărit
salutul veşnic al bunei dimineţi
e simplu
caut un capăt de cuvânt sferic
rostogolindu-mă ca o bilă albă
pe care cifra nouă e repetată
până când două puncte cad
într-un trapez
sub răsuflarea coasei
rămâne şapte să vegheze creşterea flăcării
a razelor soarelui nopţii
la final
un unu ascultă cântarea unui nou început
e simplu
caut spinul dintr-un cuvânt sferic
pentru a-mi redeschide petalele
într-o moarte aparentă
în plină primăvară a uitării
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu