loc gol

te-am întrebat încet
mai ştii ceva de omul
cu gândul răzvrătit pe copertina pământului
a lăsat gust amar tălpii stângi
şi mâinii drepte care atinge inima
de câte ori trenul şuieră plecare

taci şi ridici umerii
uimit de umbra pantofului pe trunchiul de tei
uiţi că va înflori
schimbi măruntul pe un sac de pâine
şi pleci
pe umerii tăi porumbeii râd

ultimul tău gând
i-a adunat la cina cuvintelor uitate
buzunarul drept umple aerul cu zdreanţa fluturândă
deasupra prezentului

laşi în urmă loc gol

prieteniile în pas de plimbare plecânde
adună porumbeii la cina cuvintelor fără litere

rămâne în ochiul de apă
umbra buzunarului cu zdreanţa fluturând linişte

te întreb încet
dincolo de podul primăverilor trăite

mai ştii ceva...

autor foto: Victoria Anghelache