înflorirea Lui

pe fereastra cu verbe se întâlnesc ovalele de rouă
diminețile răsăritul și înserarea
ca o asimptotă a valorilor în inima cuvântului
reînvață mișcarea

pasărea lovește pervazul gândul lovește inima
suntem încrucișări de lumini pe spirala vieții
într-o existență aproape banală

repetițiile nu ne iartă punctul în care greșeala crește
se înmulțește cu un potențial uriaș
în sacul de oase cântătoare căutătoare
de fericiri golașe în care de cele mai multe ori

bucuria își stinge flacăra ca o candelă cu fitilul prea mic
sau prea uriaș fumegă
 lasă pe degetele speranțelor fumul viselor

noi în nimicul iluziilor urieșește ne ridicăm
vârful picioarelor tocit dansează
poantele nu mai lasă curgerea firească pasul frânt
genunchiul în pământ izbucnește ruga pământul
secat sămânța o lasă să putrezească

deasupra a toate și tot înflorirea Lui

Anne Marie Bejliu, 17 februarie 2015