fiecare scară împarte trepte

stinge-i clipei amorțirea
trezește-i fuga prin tine și lasă-i altarul neatins

curge gândul printre versetele propriei rugi
atunci când tu însuți devii flacără
a anotimpurilor vârstelor biologice
apoi treptat, fiecare scară împarte altor scări
treptele roase de atâtea erori

uneori alegi și culegi încercărilor darul
iar harul îl crești în cuibul de viespi al frământărilor

se naște în tine revolta pentru ca
în clipa desprinderii de stânca valorilor uitate
să prinzi cu un sărut de copil tălpile zborului

curaj străine, curaj pelerină a așteptărilor
sub umbrela verbelor taci și aprinde iar și iar
lumânările vieții prin moarte

stinge-i clipei amorțirea
într-un bulb de gânduri născute nu făcute

te vei redescoperi liniște
pe pragul verdelui simțirilor tale

Anne Marie Bejliu, 16 martie 2016