greaţă şi graţie

uneori sau adesea simt cum 
mă spulber în adâncul stărilor de graţie
în gaura neagră a căderilor 

şi ce căderi se anunţă cu surle şi trâmbiţe

mintea zăludă de felul ei încropeşte 
în oalele pline cu secunde 
un timp al pierderii al răscolirii trecutului

combinaţie nereuşită obligativitate în a o trăi
pe coastele dimineţilor în care
tensiunea pică şi pică la nesfârşit

mă agăţ de somn eu femeia clovn
declar toate contradicţiile închise într-un hexagon
pentru vindecare curăţare şi autoeliminare

ce de muncitori pitici se adună pe schelă
urcă şi urcă şi urcă
până la hohotul clovnului femeie

eliberare de pe frontispiciul cuvintelor gând
gândurilor cuvinte fără fundaţie

ridic din praf pălăria triunghiulară sub ea
mă aştern şi reîncep spectacolul aruncării
inelelelor colorate până mă satur iar

reiau acţiunea de spulberare
în adâncul adâncurilor
stărilor de greaţă. am spus greaţă
mai corect decât prima dată

pentru poezie rămân de graţie
restul nu mai contează

Anne Marie Bejliu, 26 august 2014