miercuri, 6 mai 2015

cum nu cum da cum nimic


printre atâtea lovituri de secure
cărnurile ridică pe masă osemintele rămase
castelul este aproape gata mereu
câteva mâini le răsfiră le numără
le drămuieşte în pungi de plastic
la final sunt declarate hrană vie
după o injectare insistentă cu apă şi alte porcării
reinventând alimentele minţii şi sufletului
cuvintele cer cumva îndurare
le citesc fărâmele rămase printre fibrele muşamalei
bucătăria de sensuri se umple cu aburi
la fierberea atentă neîncetată a emoţiilor
în cazanul cu smoală al umanului de acum
un a şi un cum adâncesc starea de pierzanie
printre nimicurile vânzătorilor din piaţa largă
a unui consum iraţional de urât
la goană omule să o luăm când vrem să aşternem
acel ceva preţios din centrul fiinţei
sau stai mai bine şi priveşte
cum nu cum da cum nimic
în urma sau dedesubtul nostru se aud urale
pentru expunerea masivă de cărnuri nespălate
în schimb injectate cu surplus de apă
din mocirlele prezentului
Anne Marie Bejliu, 6 mai 2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu