miercuri, 6 mai 2015

într-un colind al fiinţei

... se strâng toate?
----------------

de-ar mai fi 
o secundă
 un fragment 
dintr-un fagur

 în care lumina 
creştea creştea 
ca un crâng

 prin care făptura 
cu ochi de argint 
lăsa lumii jocul 
şi mingea de iarbă... 

Tu, Doamne,-ai păstra
 fărâma din mine 
aşa cum era
aşa cum mă ştiu? 

fără cruci de sare
 fără candele-aprinse 
mereu a durere

 un zâmbet îţi las 
din inima crucii 
apoi mă retrag
 să trimit picături

 din roua lăsată 
de Tine prin crâng 

şi poate odată 
regăsi-mă-vei fată
 nu femeie în zbucium
 ramură uscată

 în care noduri 
de viaţă
 se strâng
 se tot strâng...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu