merităm

merităm noi oare tot sacrificiul Domnului
sau gândul comod ne şopteşte că oricum El l-ar fi făcut
Iubirea Lui o gustăm clipă de clipă

cât ne mai batem joc unii de alţii cât
apoi cu priviri de naivi ne oferim un ajutor amăgitor

ne îmbrăţişăm căutând în buzunare armele albe
înfigem adânc într-un sărut al şarpelui în inima celuilalt
pumnalul urii noastre

dar suntem îngeri suntem nevinovaţi suntem şi iar suntem

umbrele ne dau de gol mereu
nu le vedem

vedem întunericul pe care mintea profund bolnavă
îl colorează neîncetat
cu lumina artificială a indiferenţei pur umane

Anne Marie Bejliu, 22 mai 2015