cheia cântării

pe glezna timpului nedefinit
stai tu și grația cântecului
pe care-l trimiți zi de zi
simplu acordaj al inimii
când ființa
în căutarea ei neobosită
lasă frontierele gândului
larg deschise

înflorirea înghețul
dezlegarea timpanului
într-un sunet clar
încropesc mirajul

sub arcul de pod
luntrele împletesc
misterul omului

cheia cântării
readuce codul prieteniei
ceva mai aproape

întâmplarea încercarea
logica omului o răstoarnă
pe linia de demarcație
dintre două oceane
de valori

pe glezna timpului nedefinit
fluturele se așterne tăcut
mereu tăcut
cu aripile larg deschise
așteptând alt zbor
altă floare pe care
din care
să surprindă proaspete
esențele cuvântului dintâi

Anne Marie Bejliu, 17 februarie 2016