liliac

s-a obișnuit inima să se reverse
ca o treaptă lungă de catedrală bătând
deasupra și prin zborul absurd al liliecilor
nu știu pe cine vor mușca turbații care
stau interminabil cu capetele în jos
arată lumii că sunt vii și lumea se ia după ei

nu mai stă nimic în picioare. totul se răstoarnă
inima bate orizontal agită sinusoidele timpului
chițăie liliecii odată cu ea iar crucile
voluptatea tăcerii o cuprind pe după umerii largi

câtă nebunie poate exista în creștetul unui om
care alege să fie liliacul din inima unei femei?

Anne Marie Bejliu, 4 februarie 2016