alt zar

nu știu dacă am ce să-ți mai spun acum
au curs zile întregi
în care am citit recitit mesajul tău 
dincolo de răzvrătirea mea există inima
ca o frontieră în mișcare
sau ca un ritm de tobe care anunță
bătaia primă sau ultimă a gândului

habar nu am ce simt
am răcit și dor toate articulațiile mușchii
o iau razna și atunci un hohot de râs
mă salvează din povestea cuiburilor

bine. tac. nu mai râd. te ascult iar și iar pentru că...

las în mâinile sufletului cuvântul dintâi
iar pe tine jumătate te păstrez copil
în cuibul de păsări spin
jumătate te privesc îndelung
ca pe un joc nejucat sau poate jucat
odată demult
în brațele iubirii Domnului

ce mai pot spune acum
când simt că în sfera cuvintelor amânate
sarea și dorul rămân neatinse mereu

otrava alunecă prin perfuzia versului
picătură cu picătură
cineva pune brusc punct

nu știu dacă am în mânecă
un al doilea vers

să aruncăm zarul vechi
luăm altul cumva albastru cumva întreg
pe care altcineva nu-l mai poate rostogoli
dincolo de ultima treaptă de sus
decât El

Anne Marie Bejliu, 19 aprilie 2016