curge apa curge

”Ce neliniște profundă, ce puternică dorință de altceva.
De lucruri care nu sunt nici țări, nici clipe, nici vieți,
Ce dorință, poate de alte stări sufletești
Adulmecă în interior clipa lentă și îndepărtată!”
- Fernando Pessoa
--------------------------------------------

căderea nopții căderea cuvintelor și arderile
care se pornesc din amintiri

de la capăt scenariul se reia
ca o tulumbă în plină desfășurare

curge apa curge
stinge aprinde prietenii...

dizarmonii blocaje interioare scăpărări de idei
și visele toate ca un ghem care va exploda
cândva într-un prezent așteptat

tramvaie huruind pe bulevardul pictorului
aparent noi îmbrăcate în picturi abstracte ciudate
cuvinte grele aruncate pe ziduri

vopsitorii de ocazie mereu treji acționează
filmul continuă ca un coșmar fără început

sirenele salvărilor ucid timpanele zilnic
util inutil mai mult inutil
blocuri în lucru izolații făcute haotic și teama
teama exploziei unei conducte de gaze
tocmai când îmbrățișezi răsăritul
printre pleoapele obosite

nopți albe răvășirea omului și glasul tatălui
care cheamă și cheamă încetat ca un dor fără cântec
ca o piatră legată de inima oarbei

caști din toate câte puțin înghiți
deguști îndelung haosul orașului
asculți Kitaro pentru liniștire și arzi
arzi ca o țigară de primăvară amânată

la capătul ei ajungi în scrumiera poetului care
a încercat cu tălpile proza povestindu-se povestind
tot ceea ce trăind între acute a lăsat
gustul amar al unei încercări
nereușite de a iubi și de a fi iubit

cineva roagă pe altcineva să răspundă
aparent telepatic primește răspunsul

linia prelungă a liniștii unei morți aparente
apare pe ecranul monitorului

prieteniile se aprind sting cu o viteză copleșitoare
nu-i nimic. nu au existat acum. vor exista
mai au o șansă să devină... prietenii...

cât mister Doamne într-un canal pe care
capacul stă strâmb înfipt indecent în piatra de hotar
dintre grădina blocului și trotuarul plin de mașini

mai calcă omule mai plimbă-te pe străzile
cartierului titanilor apoi spune-mi ce mai crezi
că poți scrie privi gândi în liniștea haosului
în care trăiești murind și mori netrăind până la strigăt

Anne Marie bejliu, 13 aprilie 2016

Miró - Cahiers d'art I / Surrealist Composition I (Dupin 14). Original color pochoir, 1934

http://spaightwoodgalleries.com/Pages/Miro_1930s.html