unde poţi cerne

nu ştiu dacă mai doresc nici prezentul
iar viitorul...

leagănul leagănă viaţa
omul rupe leagănul
timpul râde morţii
moartea râde vieţii
-------------------
e timpul fricilor
între două mâini uriaşe
tremurânde şi ele la fel
sub acoperişul bolilor sufletului
ca o fiinţă a răului

ei şi eu numai ei
noi? musculiţele din vin
îndepărtate cu scârbă
de unde iubire? de unde frumuseţe?

şi unde poţi cerne făina albă
sau mălaiul pentru mămăliga care
mereu manifestă implozii
ici colo
în punctele neimportante?

e timpul fricilor exprimate răzleţ
pe pagini albe sub acoperişul unui ecran

mai mult decât atât
nimicul
şi schimele umbrelor noastre
acolo undeva
între a fi acum
şi a nu mai fi mâine decât
gânduri speranţe visuri închise
între câteva scânduri
sau plutind deasupra
unui morman de moloz

în scenografie sunetul
este cel al hohotului de râs
al celor care şi acum scutură prin ei
crizele de furie
urmări ale propriilor frustrări

banal. banal pentru
ceea ce se voia a fi visul Lui

Anne Marie Bejliu, 29 mai 2016