amăgit de viaţă

fereastră abstractă şi liberul instrument
de tortură a cuvintelor

gâza universului - litera aceea de început
şi de multe ori de sfârşit dacă apuci
să-i laşi ecoul să iasă din trupul amăgit de viaţă
spre moarte călcând

toate se adună într-o cupă ciudată care
uneori ia forma de inimă alteori de şarpe
care-şi muşcă delicat coada

tu crezi în agonia ta că ai terminat
iei totul la început
şi aruncarea în zid şi prinderea literelor
prin fereastra albastră
cu instrumentul de tortură uneori abstract
alteori prea realist
a cuvintelor odată rostite altădată oprite
pe vârful limbii cernute de frică

fereastra prea realist aşternută ochilor tăi
lasă arcul argintiu al încrederii
să-şi prindă capetele între perdeaua
legilor scrise şi a celor nescrise din inima ta

stai până când azima frânturilor de speranţă se coc
le aşterni pe tava botezului propriului cântec
aştepţi foarfeca tăcerilor să te încânte

ce scurt este timpul între litera aceea ciudată
şi frângerea ei pe drumul gâtlejului inundat de viaţă
spre moarte călcând câlcând călcând...

Anne Marie Bejliu, 23 decembrie 2015