căutări

unii caută în fiecare noapte pietre pe şi prin care
îşi lasă sufletul să zburde
până când devine viul ei 
sau flacăra verde pe care firul de iarbă
când putrezeşte îl lasă liber să pască
minele de gânduri răzleţite
din asta poate ies minunile acelea încremenite
în mine numite flori flori de mină
flori de mimă le spun de când eram copil
în sinea-mi tulburată de frumuseţea lor

alţii caută în fiecare noapte în fiecare piatră
zborul sau jocul copilului
pe care îl ascund dorindu-l a fi viu

el este viu noi nu ştim. el nu se ascunde. noi nu ştim

se arată pur şi simplu gesticulând în limbajul
semnelor unei logici pe care mintea obosită
a adultului, acea minte nebună a lui o refuză

toţi caută în pietre cărarea pierdută când
în singura piatră posibilă pimeşte iar şi iar coduri
cărarea stă cuminte
sub pasul nesigur al copilului viu

ea a fost bătută de ceruri
ea este plină de litere ilizibile. noi nu ştim

construim cu îndârjire cuvinte lizibile
căutându-le căutându-ne
nu ştiu cum
dar mai mereu aiurea

Anne Marie Bejliu, 11 decembrie 2015