oval de cactus

bradul a rămas drept
ca o cruce purtată de Naştere
în inima pământului 
în care am prins formă de gând
sau de iesle în care totul aleargă neîncetat
căutând căutându-se
prin curtea fără garduri a credinţei

împământenită ardoare către absolut
către ceea ce ştiu că nu voi atinge nicicând
decât cu inima decât cu înălţarea visată

aştern conuri căutându-l pe al meu cuminte
sau poate numai răbdătoare
ca o creangă de brad
întinsă palmei omului să-i sărute acele

încep să semăn
- atunci când mă privesc în oglindă -
cu ovalul plin de apă al cactusului

din mine ştiu că ies flori dar mai mult apă
atunci când ajung să rostesc plină de avânt
cuvântul dintâi ştiind că nicăieri
şi niciunde în ovalul pământului
nu-l voi putea cuprinde defini
sau trăi cu adevărat

este simplu de înţeles simplu de pătruns
gândul că
în depline furtuni el se destramă încet

Anne Marie Bejliu, 26 decembrie 2015