într-un cuvânt fără patimi

dor de sămânţă de transhumanţele vieţii
iarnă prin gesturi firesc
primăvară în vârful botului oilor
prin tălpile miriapozilor
ruga eternă tăcuta alipire
a sufletului de calmul icoanei
frica de dincolo de rame
totul ne păstrează între yin şi yang
într-o continuă centri-fugă
drumul acum e greşit orbul pasul măreşte
bruma cade pe ochii prinţului
calul în noiembrie nechează absurdului patimile
omului nu-i ajung şi atunci fuge în cruce

îndoiala îndoaie trezeşte ascute timpului urechile

ecoul surdului absurdului ridică din colb piatra
unghiulară zicere pe barba moşului rămâne
copilul ia mingea de argint şi-o destramă
adultul prinde firul şi-l împleteşte
aiurea cu firul de iarbă
creşte creşte ochiul magului până înghite tot
într-un cuvânt fără patimi mireanul
se strânge cuminte: A-Min

Anne Marie Bejliu, 6 decembrie 2015