viaţă şi patine

axul roţii mă cuprinde smulge din mine
resturile de pământ lutos
tu ce cauţi în granula timpului uscat geros
stratificate metafore ale comunicării
gestica unei lumi în care te rătăceşti vrând nevrând
mai mult de tine
mai mult de propriul joc
de scenariul acesta în care vrei şi nu vrei să rămâi
nu ştii ce rol ai
ştii numai că pe tine
ca pe o cârpă plină de praf
cineva te lasă să luneci
sub un covor gros de cuvinte
tăceri contrafăcute te cuprind şi laşi din tine
ici colo praful anului trecut aproape
prinzi deja praful anului nenăscut atunci când
anume priveşti acel ceva numit viitor în care
fără bâlbe nu mai crezi

viaţă şi patinele rupte ale prezentului
cărora le legi mereu şireturile înainte
să luneci pe căile dorului durerii bucuriei
pe care o cauţi în tine ca un catâr nemascat
sperând copilăriei aerul mereu viu

Anne Marie Bejliu, 30 decembrie 2015