cutia capacul şi palma

prin rafturile vieţii numai timpul bate câmpii
cu un verb
aparenţă de absolut şi palmele fierbinţi
presimt şi resimt
jocul unei noi încercări
ceva se schimbă, Doamne, mereu în tot sau
totul rămâne la fel
pentru o plictiseală cât mai plăcută omului
habar nu am
scriu un lung volum în care habarnismul
stă pe locul regelui. eu pe locul pionului
calul nu ştiu unde s-a dus. poate la păscut

prin rafturile gândurilor singur timpul bate muntele
cu un toiag de lumină
în care şi-a înfipt încrederea ca pe o stafidă
în vârful prăjiturii promisă omului la final de meci

ce rost mai are lupta
dacă la capătul celălalt al tablei de şah
stau cutia capacul şi palma
care lasă totul să doarmă

Anne Marie Bejliu, 17 decembrie 2015