pocnet de "noapte bună!"

în acolada acestui timp ca un uriaş sistem mobil
se ating inimaginabile geometrii ale târârii

punctul descrie generaţia tâmplelor fecunde
zbatere într-un arc de oţel în care 
concentraţia fierului a devenit metaforă 
iar centrul de rezistenţă
simplă etalare de spini în menghina rostirilor

cu o paranteză uriaşă
închid zbaterea printre gânduri
acoperişul de pietre tace

de sub el se aud punctele din centrul unei cruci
de pământ cum îşi lasă trupul să fie îngropat
sub lespedea grea e umanului

poemul tace acum pentru un nou salt
peste pragul plin de puncte puncte linii inutile
şi acordurile duetelor de pisici în călduri

omenire prinsă sub arcul de oţel al mâniei
cu o pană la tâmpla
dornică să lase venele să cânte în armonie

sătulă de salturi inutile
ţin la piept unica piatră de cuarţ
rămasă după trecerea buldozerului nonvalorilor

mai sap cu degetele crispate după a doua piatră...
cea a lunii poate-mi va veni nu cu mult mai târziu
alături de prima şi unica inepuizabila...

adaug iluzoriu o altă acoladă
trapa visurilor absurde se închide cu un pocnet
de "noapte bună!"

Anne Marie Bejliu, 22 iulie 2014

imagine: Albrecht Dürer - Boy's Hands