sunetul literelor

azi am descoperit pentru a infinita finita
sau finita infinita oară
că sunetul literelor cuvântului "mulţumesc"
luminează ziua şi noaptea aprinde felinarele gândului

uneori taci inspiri ecoul lor şi laşi duşul bucuriei
să alunece prin tine

e atât de simplu şi totuşi

complexul trăirilor te înalţă
atât cât să nu faci iar şi iar hărţi de cucuie
orgoliului adâncit în ecoul literelor verbului "a primi"
 a pocnetului inutil de multe ori al palmelor

ecou superficial care te umple de nevoi

un singur glas - al tatălui - şoptit într-un mulţumesc
 al prietenului al mamei al fiecărei fiinţe pentru care

sufletul tău creşte inima dospeşte bătăi pline
 iar ritmul sângelui redevine firesc privindu-le zâmbetul
după ce parcurg calea dintre două puncte

cel al suferinţei şi cel al înseninării aproape depline
într-un fragment de poveste în care piticii se întorc acasă
după ce au umplut sacii cu pietrele minei
-valori neînscrise vizualului palpabil ci numai trăibil
perceptibil în aria fineţii fiinţei umane

Anne Marie Bejliu, 11 decembrie 2014