împletit despletit

când îmbrăţişezi un copac
poţi desena pe trupul tău hărţile cerului în care
sămânţa ta a fost purtată printre vieţi

ştiu. o viaţă de pământ are fiecare
şi o moarte luminând întrebările şi răspunsurile deopotrivă

totuşi

când îmbrăţişezi un copac
din el nodurile anunţă versurile scrise odată demult
în papirusul nematerializat al vieţii tale

cântecul străbunilor devine sunet aproape vizibil conturat
între fina batere a timpanului pe toba urechii stângi
cea dreaptă ascultă mintea cum tropăie
şi crede că raţiunea îi este scară

toate inelele lasă chipurile să iasă
şi braţele lor
ramuri ale cuvintelor rămase nerostite

prin trupul tău

într-o îmbrăţişare din ce în ce mai strânsă
până când
rămâne din tine numai cântecul

devii tu însuţi fibră ramură  chip al copacului
împletit sau despletit cu ramurile străbuni
rămaşi în seva copacului vieţilor tale netrăite trăite netrăite

cum ai putea lăsa deoparte trupul tău trăind netrăind
când el este o cruce

Anne Marie Bejliu, 1 decembrie 2014

https://www.youtube.com/watch?v=wZeb7ZGdgwg