biliard absurd

bila de şapte şi rostogolirea ei continuă
lasă pe pânza bine întinsă urmele unui unu răsucit
între moarte şi naştere între naştere şi moarte

în fond o moarte continuă a instinctelor
în ceea ce trepiedul lasă să se creadă că ar fi viaţă

urmăresc bila de şapte
gândind la acel unu mereu acum
mereu în punctul în care mă aflu

trupul aşteaptă ultimul punct
pentru ca mâine azi sau niciodată să nu mai fiu ce nu sunt

urmăresc bila de şapte
străluceşte în vârful coaselor în care
un fir de iarbă a prins rădăcini fine

cândva acolo un copac va fremăta iar
pe coroana lui se vor aşterne pentru fiecare punct
al pânzei bine întinse
alte şi alte coroane de spini

bila de şapte uneori mă sperie

traiectoria ei adânceşte timpului timpanele
iar ecoul paşilor se aud tot mai înfundat

rămân. ascult privesc. tac
uimesc răsuflarea durerii cu încă o zbatere inutilă

biliard absurd cu o singură bilă. tasul este gândul
celelalte bile sunt prinse prizoniere în ea

Anne Marie Bejliu, 20 decembrie 2014