duminică, 21 decembrie 2014

oarbă


ca un copil de piatră
se ridică visul
îl ating tace. nu-l ating. tace
de câte ori se zbate conul
prin umbrele prezentului
îl aud
în faţă zid în spate zid
singura cale liberă pare a fi răsăritul
sau chiar este
încă sunt oarbă, Doamne, încă sunt
Anne Marie Bejliu, 18 decembrie 2014

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu