inserţia dintre piatră şi piatră

mă răvăşeşte
această gaură neagră
a încercărilor
în care mă simt absorbită
în fiecare fracţiune a mişcării

trupul dezmembrat
gândul
ca o răscolitoare aşternere
pe patul principiilor depăşite
şi chipul lipsit de
bucuria întâmplării
pentru că
acum ştiu că totul este aranjat
decis a-mi fi punct cu punct
cale de rulare a trăirilor
a emoţiilor fără de care
pot spune că nu sunt

decât piatra
din mâna necredinciosului
pe care o aruncă spre înalt
spre versetele luminilor
ale luminii unice din care
am fugit
odată cu toţi oamenii

cad şi simt cum cad mereu
stropindu-mi cu minciună
aripile

demon şi înger
în acelaşi reportaj nescris
al căderilor repetate
până la saturaţie

să urc să urc să urc

asta mă ţine suspendată între
viaţă şi moartea lentă
în care
sunt obligată
să-mi accept neputinţele

mă risipesc întruna pentru
a-mi deveni
liman sub arcul de boltă
pe care timpul
sau nimicul în care mă complac
a fi om
mă apasă
mereu mai profund
mai atent mai migălos

mişcarea devine
simplă noţiune de care mă agăţ
de câte ori prin mine
străbat semnele care toate tac
sau vorbesc
despre dualitatea crucii

inserţia
dintre piatră şi piatră
vorbeşte
despre liana care le uneşte

piatra unghiulară a fiinţei
tace

Anne Marie Bejliu, 16 septembrie 2015

http://www.zuzafun.com/samy-charnine-surrealism