râd şi-mi conturez cu degetele maxilarele
apoi orbitele le palpez încet
încep schiţa râsului într-un bol de pământ eliberat de trauma unei iubiri absurde printre călători cerul împrăştie senin apoi trăsnetele se aud
fulgerele pişcă alte orbite alte maxilare
alte nevoi
nu contează
urma cu cenuşa prezentului trecut o las la vedere
apoi încep să-mi palpez inima
jocul e complex
eu o palpez ea mă bate
amândouă dansăm acelaşi tango năuc printre oameni origami
foile sunt tăiate uniform - aparenţă de echilibru
uite că după amiaza asta am reajuns în pragul chimiei
am gustat iar acidul unui timp în care în laborator lăsam scânteile să alerge
culorile să frământe un timp al jocului calculat
acum readun moleculele liceului
nici nu mai ştiu dacă statuia aceea stupidă mai stă în faţa atelierelor în care bungheam cu acul fitilele creioanelor nazale
şi strănutam aromei mentolate că vreau să plec
am privit cristalele şi am râs
amintindu-mi cum amestecam în creuzet
nepermise substanţe
sunetele îşi urmau calea
tresăream
ieşeam urecheată mai mereu
hmmm...chimie
încă o iubire ratată
în vaporii toxicelor principii
depăşite demult de alte reacţii...alchimice...
http://tarotikon.blogspot.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu