de şapte ori prin unu

tu unde

când alţii râdeau zvâcnetului pietrelor aruncate
pietrelor ucigaşe de fluturi de flori de gânduri curate

tu unde

ne-am regăsit pe falezele cuvântului
când ai prins în pumni fini piatra
aproape de tâmpla oarbei care eram şi încă sunt
uite
abia am întredeschis pleoapele
şi în ceata cuvintelor mă pierd adeseori întrebând aerul

tu unde

printre dureri şi bucurii păşeai
când în mine mureau dimineţile şi căldura cuvintelor

tu unde
... erai pictor al rugilor dorului
bucuriile şi tristeţile le auzeam de pe un portativ nevăzut

tu unde...
orbul corb al zborului printre cruci veşnic vii
cântai timpului îngemănarea
în alunecarea pe curburile aspre - blânde ale infinitului

tu unde

şi ei
unde cântecul îl dăruiau pietrelor ascuţite
câinii tăi
unde cu tine alergau în căutarea zorilor

cuprinde-mă în tropotul blândeţii tale
voi răspunde cu bucurie bucuriei
dincolo de cuvânt
oriunde oricând

tu unde

de şapte ori prin unu ai trecut prin lumea mea
plină de trepte fără scări
şi când prin unde
sub aripa cuvântului tău m-ai adunat să plâng
în pumnul plin de seminţele dorului
de a râde prinsă în hohotului unui copil