într-un nouă

într-o singură zi
spun că pasărea
care ciuguleşte moartea morţii
e vie
călătoreşte deasupra oceanului de gânduri
aruncă păpădiile în aer
când aripa le smulge delicat
umbrelele pufoase

seara tac
ascult Zigeunerweisen

atinge inima şi o remodelează blând
până la lacrima omului
lacrima cerului o îngână
apoi îi leagănă literele până la trezire
o aşterne în cupa gândului
la final îi sărută fiecare cameră

la margine de spaţiu
frontierele-şi sparg interiorul

rămân capetele
balansează bătăile între unu şi şapte

într-un nouă cresc
semăn seminţele glasului inimii
printre orbi

într-o singură zi îmi surprind ochii
într-o grafică imperfectă