colaps

pe marginea prăpastiei valorilor
saluţi cu sau fără respect
oricum tăcut încercările
şi sari elegant
printre spini rădăcini cioturi
şi palme de oameni
rătăcite între gândul dintâi
curat alert liber
şi gândurile falselor făgăduinţe

pe marginea unei prăpastii banale
laşi pantofii legănaţi de vânt
într-o ramură de copac
pătureşti fiinţa în jurul unei pietre
şi sari
în groapa mocirloaselor principii
ale minţilor întunecate
care-şi roagă mâinile
să-i îmbrăţişeze
uitând pocnetul unei singure palme
în ecou

pe marginea unui cuvânt
înveţi legănarea
sensurile crestează pietrele
pe drumul printre versuri
al pasului gândului
niciodată aleator ales
a fi aşternut

pe circumferinţa unui cerc te cauţi
alergi o vreme
galopul frământă razele
când soarele intră în colaps
privindu-te