cern adun împart despart în mine
două lumi două timpuri
trecut prezent prezent trecut apasă
revine cu forţă
loveşte destramă aruncă doboară
privesc uimită copacul cu trei trunchiuri
în el aştern totul
pe ramuri se înşiră frunzele pământului
băieţii cu ochi din soare
inimile din soare
sfere aprinse într-un târziu în inima vie
privesc uimită soarele
la marginea patului
oarbă într-o stare de semitrezie
mă ridic deasupra umbrelor
tai într-o răsucire de privire cordoanele
miracolele sau mai bine rostit firescul
îşi aşterne într-o stare de depresie
sau simplu prag al aşteptării
bucuria copilului rămas
între legănare şi avânt
cu degetele îngheţate
pe tastele unu şi şapte
uneori caută sufletului căldura
pentru a potoli alergarea între P şi I
în A şi T între C şi I
conturul se închide într-un V protector
după o călătorie neterminată
a punctelor între A-ul
revoltat de neputinţele inventate
şi M-ul senin al zilelor în care
fiinţa uită de nevoi
risipind literele
în ritmul unui metronom imaginar
vioara-şi urmează traseul bine conturat
între două portative de lumină
aur şi aur vechi
armonizând mişcarea statică
într-un gând
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu