opt gânduri

mai strânge-mă odată între pumnii tăi darnici
apoi lasă-mă pe marginea vălului
să mă ţes încet cu migala magului
când meditaţia îşi întinde iubirea
deasupra locurilor în care
tu aştepţi rodul dorului pe stânca părăsită de mare
da mi-e dor de tine
în fiecare colţ al sufletului îmbătat de căldură

ţi-am spus că nu uit
nu ţi-am spus că gândurile tale au glas
mă cutremură goliciunea în care mă scald
când anin globuri de singurătate
în bradul nopţii albe iar pragul zilelor
mă găseşte răsfrântă pe fărâme dintr-un gând nerotunjit

mai strânge-mă odată între pumnii tăi răcoroşi
apoi aşterne-mă pe pânza nou ţesută de bucuria ta

prima tuşă va potoli geamătul minţii

a doua tuşă va răscoli amintirile
aşezându-le într-un zmeu al copilului mării

a treia mă va rostogoli între ochiul peştelui albastru
şi tabla de şah prelungită până la cer

a patra îmi va aduna fragmentele crucii
într-un sac aproape plin cu pietre

a cincea îmi va fi mâna dreaptă
mângâind versurile tale până la înţelegere

a şasea îmi va stinge frica 
şi neîncrederea în ceea ce sunt

pumnul tău stâng
 se va deschide în tuşa a şaptea în care
fără chip îmi voi lăsa răcoarea pe câmpul cu romburi
într-unul singur mă vei regăsi
ca un punct suspendat între două libertăţi acum false

a opta tuşă o vei mima
reinventând infinitului forma într-o dublă stea

atunci se va deschide pumnul drept
lăsând bucuria să picteze cerului soarele alb