trezire

m-am trezit
cu lacrima prezentului
în colţul ochilor

inima mi-a adus
aurul vechi
în coroana cuvântului

azi îmi las gândul
în baia sfântă
a rugilor curate
până-mi voi regăsi
liniştea
deasupra
tuturor negurilor
ce-au vrut
să-mi învelească sufletul
şi inima
şi trupul închis
în cercul
valorilor îmbătrânite
în sacul oaselor
înnegrite de nimic

m-am trezit
cu lacrima
timpului pământean
în sfera
necunoaşterii
în sfera
armăsarului grăbit
să numere spiralele
miezului de nucă
între semicercuri mărunte

punct primesc
în ruga cuvântului unic
care-mi luminează
ne-ntrerupt inima

mişcarea creşte
până când
sfera întunecată
primeşte rodul
razei sfinte
în centrul florii vieţii
bulzului în care mă zbat
pentru a nu sparge
clepsidra
plină de nisipul primitor
de gânduri curate

azi îmi scald gândurile în rugă
până când voi trăi liniştea

multă necurăţie
a încercat a mă înveli

cărbune de timp
îmi va contura prezentul

viitorul nu-l chem
să fie acolo undeva

mi se va dezvălui
odată şi-odată
când îi va fi vremea...

autor foto: Victoria Anghelache