potecile uneori se înfundă într-o stâncă
poţi călători pe mări ape vânt stele gând
mereu întâlneşti unica stâncă
sau icebergul inimii valorilor neîntinate de pulsul oraşului gol
în care trăieşti dorul de iubire ca un câine uitat legat de banca aşteptărilor fără răspuns
unde mai poţi călători când uiţi să atingi stânca icebergul şi te frămânţi precum maimuţa lângă o coajă de banană mâncată mai demult
o studiezi o vreme cu ochii rotunjiţi de lacrimi
vezi un crocodil plutind prin ele
arunci mâna a lehamite odată cu coaja de banană
şi declari câmp deschis tehnologiei
muzica tare gândul mort
rostirea blocată cu o apăsare de tastă
perna te aşteaptă cuminte în patul durerilor tale
întinzi corpul întinzi mintea pe tava saturaţiei
în stare de semitrezie te rogi
până când simţi transpiraţia ieşindu-ţi prin toţi porii
şi-n final vezi orbul din tine cum palpează capul vasului cu aburi
râzi de tine de toate şi adormi
mâine va fi o altă zi o altă răscruce o altă plimbare pe barca măruntă în care valorile autentice dansează tango cu inima ta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu