profesorul meu c/-orbul

"Era de-acum un cântec ce mărgineşte marea. Tu vrei să-ţi povestesc. Eu vreau să privesc şi să ascult. Sunt obosit şi risipit." - ymp

(sursa: http://agonia.ro/index.php/personals/224343/Oglinda_ovală)

prin umbra corbului povestea se deschide
stânca surâde timpului
se transformă în nisipul plajei
de sub pasul pictorului

privesc prin ochiul peştelui
dialogul nenăscut
sau poate o idee născută între ţărmul tău
şi alt ţărm se pare prea tăcut

un hop deasupra apei
apoi salt în valul cel mai înalt

aştept o fărâmă de poveste
în care corbul orb
să lase iar pana
pe fila umedă a aşteptărilor

prea multe scoici în ochii mei şi ai tăi
grăbit mai aduci una

e poarta prin care
gândurile le filtrezi atent
cu migala pensulei celei mai fine
înainte de alunecare răsucire
apoi scuturare de culoare

porneşti de la albastru călătoria
te rătăceşti prin roşu
şi alb te aşterni
în darnica ta singurătate

dincolo de tăcere
multe cuvinte rostite mai mult aşternute
reconstituie gardul de stuf şi ploi marine
e pavăza inimii tale

surâzi apoi aud foşnetul lacrimilor
le ascunzi priceput
în buzunarul din dreapta
în stânga nu mai este loc demult
preaplinul răstoarnă
peste muchia superioară
fluidul valorilor
îi simt răcoarea şi fierbinţeala
cum cuprind alături de viaţă
viaţa gândului meu

nu uita că prin mine priveşte ascultă
aleargă prin ceruri
ochiul corbului copil

curiozitatea infinitului pentru finit
apoi curiozitatea orbului
care palpează asperităţile
descoperă împarte desparte clasifică
răstoarnă totul în bolul alchimic

şi pe el odată cu toate

răsucirea aripilor o singură dată
prinde înţelesurile reacţiilor
materiei amestecate
şi-şi continuă mişcarea
ca un metronom nesătul

profesorul meu corbul
e orbul cu ochii din flacăra nopţilor
şi zilelor de trezie

alambicată poveste în care nesomnul
îşi face loc adesea
corbul şi orbul
îşi aruncă velinţele gândului la baza piramidei

vârful strănută zdravăn
a recunoaştere
hohoteşte la final de poveste
pentru a o lua de la început
iar şi iar

acum priveşte prin mine ochiul corbului
şi întreabă
de ce atâtea scoici
între un tine vorbind tăcut cu calul
şi un mine care uneori turbează de nerăbdare
sub talpa goală
plină de nisip a prezentului
-----------------------------------
domnul profesor c/-orbul
îşi tot scutură fulgii de zbor şi dor
prin sufletul inima mintea mea
îi aştern bucuria de a fi şi prin mine sol
poate curând va alcătui solfegiul

(solfégiu - s.n. Mică piesă muzicală compusă pentru exerciții; exercițiu vocal fără cuvinte. [Pron. -giu. / < it. solfeggio, cf. fr. solfège])