livada prin care caut fântâni de cuvinte
stă în cumpănă
se sting se aprind lumânări
pe tije aproape înalte
apoi vântul le tulbură corolele
şi îşi laudă trecerea
cu încă o rafală de timp
privesc imaginea
în care un copil
ridică mânuţele spre cer a rugă
zâmbeşte
şi lasă palma măruntă
pe obrazul mamei
cere reaprinderea candelei
în colţul copiilor miraţi
de goliciunea maturilor
jocuri jocuri jocuri
se adună pe portativul nerăbdării
privesc imaginile cu fântâni
apropo...
să-mi spui dacă fântâna ta
are cumpănă
şi dacă apa e limpede
când priveşti vertical pietrele
din adâncul ei
între răsărit şi apus
inelele-şi tulbură rotunjimile
devin spirale
apoi seminţe retrezite
în inima înţeleptului fără glas
mă iartă că nu tresalt de bucurie
uneori mă trezesc iar şi iar
în cercul prea închis al durerii
rămasă în carne
ca un organ reinventat la infinit
rămân să caut trandafirul spuselor tale
apoi gândesc curat
să-ţi fie ţie totul
întru bucurie şi lumină deplină
şi-mi va fi şi mie cale văzută
acel totul
planta de pe geam
are frunze roşii la lumină
şi verde închis
când soarele
fuge spre miezul zilei
apoi la apus
închide umbrele
între bobocul gata să plesnească
şi noapte
va răsări un cercel
sau un felinar în care
îmi voi revărsa privirile îndelung
ţine mult înflorirea
felinarul are şapte bucurii
într-un singur boboc
într-o floare
e roz alburie
şi mustăţile ei ating aerul
cu un parfum fin de bucurie
livada în care-mi caut
fântâni de cuvinte
stă într-un ciorchine de cumpene
inele răsfirate într-un întreg
în care m-am rătăcit
căutându-mă
căutându-te
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu