cupa gândului curat

grăbesc timpul
sau el îmi impune ritmul alert al gândirii
mă prefac adormită între da şi nu
 între posibil şi imposibil
între înţelegere şi fuga pe faleza pe care numai îngerii
ridică nisipul la rang de aur
caut printre stâncile - întrebări răspunsuri fără acoperire
 în privirea rătăcitoare mereu
te găsesc sau te regăsesc pe ţărm
cu braţul ridicat într-un salut infinit
şi o bună dimineaţă târzie prinsă în vârful aripii unei păsări incerte
o formă de zâmbet prins şi el între gustul
dulce sărat amar al umbrelor trecutului
prezentul mă adună în vis la pieptul tău
îţi ascult inima
bătăile repezi mă liniştesc
te aud spunându-mi să las deoparte îndoiala tăcerilor tale

rămân să visez două braţe larg deschise pregătite demult
pentru un zbor într-un singur trup de foc şi gheaţă
cu două inimi formând cupa gândului curat
între bucurie şi iubire
acolo numai acolo
în cupa plină vidul înfloreşte
spaţiul gol râde timpului pământean ridicând glasul la noi
de câte ori lăsăm în paragină câmpul de maci şi pescăruşul rănit
după zborul de o noapte
cu aripa atingând cornul sau plinul lunii
între adevăr şi uitare
pe pluta ruptă
ochiul pescăruşului străluceşte
gândul curat întregeşte floarea timpului
iar noi
între palmele sărate păstrăm sămânţa bucuriei
cu speranţa luminii

o creştem pentru a fi ceea ce suntem:
tu
bărbatul cu ochii de vânt
eu
femeia cu ochii de abanos
 amândoi ciopliţi sub dalta fină a Domnului
de mâna destinului rătăcitor printre umbre