să nu mă-nchizi în alt altar de vorbe
rostite nerostite-n colţ de drum
tu îmi rodeşti în tâmplă semicercuri
în sfere liber gândul îl exprim
mă-nchid şi singură-ntre porţi semideschise
când dintr-un sac de pânză ies copii
din litere rotunde ascuţite
un joc se naşte până când expir
un vis o încercare o mustrare
sau mângâierea gândului subtil
să nu mă-nchizi în coşul de nuiele
respir prin lemn şi râd mereu "a fi"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu