alungă dorinţele ridică arcuri de întrebări
punctele cad deasupra coviltirului de linişte
în el mă aştern
cu sufletul încolăcit în jurul filei a şaptea a vieţii
în ea literele aruncă peştii din înalt
le frânge aripile pentru a-i preface în oameni
îi privesc le ascult solzii lovind pereţii gândurilor
adorm trezindu-mă
precum sămânţa florii vieţii când cerul se înseninează
şi furtuna renunţă la vizitele inoportune
musafir blând liniştea inimii aduce
răgetul tigrului la dimensiunea unui tors
cu ghearele în teacă
ce linişte-mi umple acum cugetul
sacul de nelinişti l-am aruncat în gura leului de mare
tigrul doarme cu capul sub palma mea
răcoarea timpului o regăsesc într-un acum însetat
cu bucuria răsturnată în vechea ladă cu merinde vii pentru suflet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu