---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
dimineaţă de vară parcă aceeaşi cu toate celelalte, fără orizont, fără nimic concret schimbat. cald, ameţeala asta care nu mă lasă de câteva zile şi eu cu mine însămi privind ecranul calculatorului cu aceleaşi şi aceleaşi probleme politice sau fotografii sau...ei...muzica nu e aceeaşi. aici e punctul de inserţie cu bucuria. dau drumul la ceva bun şi ascult şi scriu şi simt încet încet cum dispar toate din jurul meu rămân eu cu mine însămi. poate voi vedea ceva în mine cum începe a se schimba, a se reface sau naşte. cine ştie. şanse sunt infinite pentru fiinţa care-şi deschide inima bucuriei de a fi. cum spun mulţi: let's join! eu spun simplu: Haida la lumină, coană Anne!
prea blândă nu ştiu a fi cu mine. mai degrabă cu cei din jurul meu sunt. pe mine încă mă tratez cu un strop de furie şi uneori greşesc răsturnând carul în faţa altcuiva neavând acel om nici un fel de vină şi apoi mă cert şi mă scutur mai dihai ca un tată necăjit pe greşelile copilului. realizez cu durere că încă nu mă pot ierta că încă mai trăiesc că încă îmi curg zilele. uneori mă disperă faptul că dimineaţa mă trezesc sunt vie. au trecut atâţia ani de când... şi tot mă acuz că trăiesc. vârtejul zilelor mă oboseşte şi acum.
mă regăsesc şi încep să mă înţeleg când încep să scriu.
în pas de vals plâng şi râd şi iar plâng şi râd ridic fir cu fir piramida de nisip. fără turle fără poduri fără ferestre fără alte complicaţii. piramida atât de simplă dar atât de profundă în tot ceea ce transmite perceput sau nu de mine însămi.ferestrele se deschid singure printre firele de nisip pentru mine însămi şi pentru cei ce vor să mă cunoască. eu însămi vreau să mă cunosc acum. nu există mai întâi sau a doua oară sau a şaptea oară. există acum şi asta e bucurie
neîncrederea nu o pot înţărca decât prin fapte simţite percepute de mine însămi şi de cel/cea ce/care-mi este imagine în oglindă. percep ca o simulare altfel totul. fără acţiune-gând acţiune-gest vizibil sau sau/şi perceptibil încrederea afirmată devine apă de ploaie. am simţit şi simt pe pielea mea că numai prin rostiri scrise sau vorbite totul e abur. la fum există particulele negre, la abur e doar uşoara umezeală care rămâne pe obraz pe mână pe alte meridiane ale trupului şi trupului gândului nou.
ai dreptate. dansul e o floare de lotus cu petalele larg deschise în care candela e mereu aprinsă de amândoi oamenii prinşi în ritmul legănării flăcării. dragostea e spirala aceea galben aurie -albă care ridică lotusul din mlaştină spre bucuria ochiului cerului senin.
spui tu un singur corp să fie în dansul uimitor de frumos al bucuriei dăruirii. spun eu floare de lotus întreagă fără a mai adăuga alte cuvinte care-l pot tulbura pe domnul Lotus sub privirea senină a Domnului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu