tăcem

când unde cum
şi apoi atingem cerul cu vârful lui de ce
trece pasul unu pasul doi pasul trei
la al şaptelea pas şotronul intră în colaps
declar pace unui cocoloş de hârtie
îl desfac şi scriu ce-mi trece prin gând
te privesc râzi
asculţi foşnetul creionului bont pe hârtia crâmpoţită
în umbra ta văd felia imposibilului infinitului
şi a faliei din aria gândurilor nestrunite
spun te iubesc mă aud nu mă auzi
nu-ţi trebuie rostiri romantice
tu cauţi în mormanul de hârtii pagina naşterilor
trece timpul frontiera posibilă apoi ţărmul înghite totul
ne scuipă marea pe plajă
tu mergi în pas cadenţat până la prima pălărie de paie
un zâmbet înfloreşte pe faţa ta strănuţi
îţi aminteşti că exist şi mai laşi un mesaj
azi mă uiţi mâine mă uiţi
a treia zi strigi iar şi iar după mine
unde când cum
înveleşti un de ce cu inima
apoi mâna ta îmi cuprinde umerii
tăcem pe muchia scoicii unui poem nescris

autor foto: Victoria Anghelache