primul pas e o aşchie de Dumnezeu
al doilea e aşchia patului de funze
înainte de înmugurire
al treilea mă prinde în bucurie
al patrulea se umple de apă din izvorul cuvintelor
al cincilea cade din cer cu coada arzând
al şaselea e umbra celui de-al cincilea
îi surâd şi las deschisă poarta de piatră a visului
al şaptelea mă prinde privind aşchia din palma Domnului
o aruncă departe iar eu
ca un câine credincios
alerg după ea pentru a-i simţi tăişul ascuţişul
prelunga împlântare în steiul gândirii
până când scânteia iubirii lasă flacăra liberă
să umple cerul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu