dăruieşte-mi clipele tale de amar
îţi place să amesteci picătura de mercur şi aur între două secunde fără acoperire.
arma albă aşteaptă pe masa gândurilor
le accesezi cu migală apoi te aşterni singură prag
între aurul şi mercurul încins în mojarul din porţelan fin
aşteaptă o fracţiune de moarte vie să-mi întind oasele obosite deasupra sufletului
îl înveleşti îl îmbrăţişezi şi te ascunzi sub tâmpla toamnelor trecutului
prezentului îi sar pragurile mai rapid decât mă aşteptam
lasă-mi clipele tale de amar în sunetul saxofonului
cu bucurie se vor umple până când tabloul terminat îl vei aşterne sprijinit de perete
cu marea înteţind deschiderea fibrelor din masa gândurilor amânate a fi accesate
mercur şi sare laşi să transforme scânteile îmbrăţişării sulfului cu fierul
în flacăra inimilor călătoare printre puncte
între o tâmplă şi alta uneori fulgerul nu mai răzbate
obosit îşi aşterne mijlocul pe podul arderilor interioare
până când capetele prind fiecare în vârf
câte o ramură de copac încă verde încă viu încă vertical...
artist: Salvador Dali
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu