(omului cu ochii de vânt)
unde gândul nu mai poate cuprinde iubirea
acolo pe ţărmul cuvântului
se redeschide piatra de hotar cu inima pulsând libertate
nicicând omul nu atinge cu vârful ideii pleoapa Domnului
când zâmbetul Lui mângâie ceea ce ochiul triunghi
înveleşte în rostogolirea lui printre piramidele timpului pământean
nisipul îşi lasă trupul firav
printre coloanele infinitului mic
în tăcere se ascunde în scoica pe care omul o visează culeasă
cândva undeva
pe o cruce de albul laptelui astrelor o perlă va străluci uimirii omului.
va privi îndelung răbdător sidefarea picurând gândului
apa vie a înţelepciunii.
vântul întoarce fila o răstoarnă în frunza anotimpului naşterii tale
omule cu ochii de vânt
îi asculţi cântecul pe buzele însetate de bucurie
cu lacrima cerului în colţul ochiului zâmbeşti nervurii în care tăcut
ai aşternut cu migală poemul firii tale
concertul poate începe cu atenuarea ultimului pas
până când lumina fiinţei tale
prinde a-şi întinde aripile într-un zbor profund rotunjit
între atingerea apei cu aripa minţii
şi cea a iubirii de înalt
prin trupul metaforei vieţii
http://www.trilulilu.ro/muzica-soul/jean-michel-jarre-vangelis-another-world
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu