între A şi A

viaţa ca un abur de timp între două litere sau una singură
 mă îndeamnă să urc până când 
piatra cruce îşi regăseşte locul în zidul încercărilor
 într-un perpetuum mobile atât de viu
 încât moartea devine o alegorie a furtunilor inutil răsfrânte
 pe buza stâncii de pe care Prometeu 
priveşte neîncetat soarele 
apoi ca un Icar conştiincios schimbă legenda 
cu aripile visului împlinit 
pe fracţia dintre zbor şi bucuria de a fi
 inima care aduce focul în întunericul fiinţei

 răstorni carul îndoielii 
şi-n rugă laşi glasul firii să-ţi împlinească prelunga trezire 
până când primii paşi ai trezviei 
învelesc fiinţa în lumina reală a divinului
viaţa ca un abur de timp între A şi A
dansează pe meterezele literei M 
până când pasărea din sferele iubirii soarelui alb 
pătrunde în inima vie 

cu inima vie plină  
deschizi larg ochii fizici pentru a-ţi rotunji bucuria irisului viu
 care prinde în geometria sa întregul univers 
acel tot în care sufletele uită limitele 
din colivia cu pereţii din spinii salcâmului prezentului

în ruga oamenilor adormi 
zâmbind
 în ruga cerului te trezeşti
 râzând 
spunând clipă de clipă 
Bună dimineaţa!
fiinţei aproape vindecată de pragurile timpul pământean