Sărăcia

 OARE?









AM: Sărăcia e o încercare ca toate celelalte. nici egoism nici altceva. încercare. Prin sărăcie suntem întorşi cumva la condiţia iniţială şi ne sunt puse la încercare posibilităţile de adaptare reale şi nu în ultimul rând voinţa de a accesa puternic toate instrumentele cu care suntem dotaţi. Comoditatea îndobitoceşte, nu sărăcia. Se vede după cum e lumea azi.

----------------------------
Oana Ostafi: "Depinde, sunt oameni ffff buni cu potenţial care nu vor reuşi poate niciodată să-şi vadă împlinite proiectele creatoare! A lupta cu sărăcia maturizează, însă limitează în aceeaşi măsură: ne dezvoltăm până ne inhibăm. Ceea ce se întâmplă astăzi e mai degrabă rezultatul sărăcirii minţii... Indiferent de nivelul material, lipsa de umanitate, de frumos, domină... Lumea visează case, vacanţe, maşini....umanitatea, calitatea omului nu interesează! Da, prostia primează!"
 ----------------------
 AM: Limitează material, nu şi spiritual dacă vrei să mergi înainte. Sunt mulţi care au pornit, pornesc şi vor porni de la aproape nimic atingând cote înalte. Nu vrem să vedem că fiecare proiect pornit şi dezvoltat până la un punct, deschide porţi mai departe şi poate fi continuat de alţi oameni deschişi muncii indiferent de condiţiile materiale pe care le au. A-ţi frânge visul pentru că ai condiţii precare nu duce nicăieri. E condiţia umană în toate acestea. Alergăm spre infinit fără a-l putea defini. E multă disperare dar şi multă bucurie în fiecare pas.
Spuneam de prostie la modul general şi o puneam aproape în acelaşi sac cu repetarea greşelilor de către toţi oamenii. Prostia se naşte din comoditate. Asta am văzut din totdeauna şi mai ales acum. Oamenii cu potenţial îl pot dezvolta. Folosim libertatea pentru a ne autodistruge din păcate şi nu pentru a ne ridica mereu din toate picajele la care suntem supuşi. Ceea ce se întâmplă azi a fost dintotdeauna la diferite niveluri de suportabilitate pentru fiecare individ în parte şi vorbesc de cei ce purtau sămânţa cunoaşterii în ei şi dorinţa de a o creşte şi dezvolta. Seamănă această perioadă cu toate celelalte. Diferenţa e de atitudine. Cei din trecut lăsau deoparte mărunţişurile şi mergeau până în pânzele albe în căutările lor cu orice risc: al nebuniei, al morţii subite din cauza surmenării. Ştiu, sunt mulţi şi azi care fac la fel dar mult mai puţini decât atunci. A ajunge să te ascunzi când ai o idee care poate fi dezvoltată prin comunicare mis e pare o imensă prostie şi asta nu şine de capacitatea intelectuală ci de frica de a nu fi marginalizat, rănit, vânat, furat şi de conjuctura în care îţi prezinţi acea idee.
Tu ai spus în puţine cuvinte mult: " Lumea visează case, vacanţe, maşini....umanitatea, calitatea omului nu interesează!"
Uite că mă întorc la Pescăruşul Jonathan şi spun iar şi iar ce spunea el:
"Viaţa are altă semnificaţie acum! În locul zborului nostru istovitor până la bărcile de pescari şi înapoi, iată adevărata noimă a vieţii! Ne putem ridica noi înşine din ignoranţă, putem deveni noi înşine fiinţe ale perfecţiunii, inteligenţei şi talentului.Putem fi liberi! Putem să explorăm! Zborul!"