se-nchide-n mine-o umbră
fără margini
şi-n basmul răvăşit de acţiune
eroul îşi rosteşte-n şoaptă
asprele cutume
atât de mult uitate-n zi
şi-n urme de oamenii
călcând adesea printre nume
şi printre ierburi cenuşii
prea arse-n lume
se-nchide se deschide viaţa
lumina mă împrăştie
pe ziduri
sunt ridicate-anume
din otrăvuri
din fericiri mai rar
întreb de-mi sunt prenume
un dat al cerului
să port în mine-o cruce
cu ramuri grele
sărăcite-n rod
coroana spintecată
lasă un nod
în ochiul izvorât
între sprâncene
cu iris alb ridic cuvântul
într-un nume
las liber rostul ne-mplinit
prin lume
tăcerea ispiteşte inima
şi bune-mi sunt şi praguri
porturi creste
acum îngenunchez
şi-apoi să plec
în mine vestea către voi
n-o mai petrec
o las să zburde-n voia sorţii
să fie întru bucurie
legea porţii
sursa imaginii: http://arhimania.ro/desen-liber/1589/desen-brancusi/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu