nimicul există

uite că începi să vezi nimicul copilă cu ochii din cărbune
există şi tu îl ascundeai după vorbe galante după frontierele sufletului
dornic să prindă din zbor reflexiile luminii fiecărui om
fiecărui drum neparcurs fiecărui câmp înflorit în dimineţi târzii

uite că nimicul există şi strigă la răspântii din fisurile pietrelor crucilor
te închini de fiecare dată
cu inima adânc răscolită de vibraţiile pietrelor
împletite în infinita sfânta dualitate a vieţii

nimic este tot ceea ce faci într-o viaţă de om
când mintea în trap răscoleşte colbul drumului
iar tu calci apăsat florile inimii soarelui
fără să-ţi prinzi o singură dată în palmă
lacrima de rouă

tălpile-ţi rămân uscate iar timpanele ascultă ochii orbi
cum lasă pleoapele spre pământ
până la închidere

....conform cu originalul
>>>